La Forumul economic de la Davos,
din 2020, un mare om de afaceri ne spunea că “lumea trebuie condusă de către corporații”.
Eu fac parte din generația celor care au apucat să cumpere carne de la macelarul din colț, legume de la aprozarul de vis-a-vis și lactate de la ciobanul care creștea câteva oi si vite, într-un sat din apropierea Capitalei.
Carnea era totdeauna proaspătă, necongelată, și ți se oferea bucata pe care o doreai. Recunosc că nu se găseau faimoasele pulpe de pui, trimise din rezerva armatei unui mare stat capitalist. Îmi amintesc ce fericiți eram când am apucat și noi câteva pulpe imense, ce pareau de struț.
A fost primul contact cu produsul alimentar “altfel”. Mai văzusem ciocolată, sucuri și alte mărunțișuri, dar niciunele nu aveau mărimea XXL.
Apoi au început să mai apară si altele. Merele, de exemplu. Erau cât pepenii (mai exagerez si eu), cireșele cât prunele și, destul de repede, am început să ne obișnuim cu produsele din import.
Apoi, au început să apară produsele de îmbrăcăminte. Frumoase, viu colorate și…sintetice. Bumbacul, inul, cânepa (azi cred că e interzisă cultivarea ei), nici nu le mai voiam. Nu aveau suplețe, nu se mulau pe corp, se decolorau dupa câteva spălari, ce să mai vorbim, niște porcării.
Nici măsurile vechi nu mai erau ok, am trecut de la 34, 40 la S, L, ca să înțeleagă toata lumea. Toată lumea, la propriu, adică toată planeta.
De altfel, micii producători și intreprinzători nu erau așa de grozavi. Laptele avea azi un gust, iar săptămâna viitoare, alt gust, în funcție de hrana animalului. La fel și carnea și tot așa.
Odată cu venirea corporațiilor și a marilor lanțuri de magazine, am înțeles că putem păstra același gust, permanent, și la lactate și la mezeluri și la fructe si legume. Am înțeles chiar că, uneori, fructe sau legume diferite pot avea gust și aromă similară sau chiar pot să nu aibă vreun gust.
Avantajul, pe care acestea îl aduc, este că găsești cantitați enorme. Nu riști să îti placă un salam și, săptămâna viitoare, să nu-l mai găsești. Dacă există riscul să se epuizeze stocul, va fi refăcut rapid.
Și la produsele de îmbrăcăminte este la fel. Magazine mari, marfă multă, toate măsurile, toate culorile. Dacă pleci în alt oraș sau altă țară, găsești același lanț de magazine și poți să-ți cumperi în continuare, produsul preferat. La micile buticuri găseai serii limitate. Dacă iți plăcea un tricou și voiai 20 la fel, nu aveai de unde. Cum să mai poți să-l imiți pe Steve Jobs sau pe Mark Zuckerberg?
Cu micii producători nu ai continuitate, iar cu corporațiile ai aproape permanență. Sunt prezenți peste tot, găsești o multitudine de produse, încat nici nu mai știi ce să alegi. Chiar și locurile de muncă sunt mai sigure la corporații. Riscul ca acestea să dea faliment este foarte redus. Micii intreprinzători sunt mult mai expuși fluctuațiilor pieței. Azi cumpără produsul la un preț, iar mâine se schimbă cursul valutar și ies în pierdere. Azi au o sursă de aprovizionare, iar mâine poate dispărea acea sursă, sau iși poate schimba prețul produselor.
Corporațiile fac contracte pe termen lung, cu clauze stricte, cu plăți la termene lungi. Cantitățile imense pe care le comandă (asta în cazul în care nu produc chiar ei), le asigură poziția de privilegiați ai producătorilor.
Nu știu cum este mai bine și, după cum sper că v-ați dat seama deja, eu abordez aceste subiecte, cu o speranță ascunsă: aceea că pot coexista și unele și altele, fără a se exclude reciproc.
Visez la o lume a echilibrului și cu libertatea de a alege. Aș vrea să trăim în armonie și cu micii intreprinzători și cu homosexualii și cu nevaccinații…
De ce nu putem avea alternative?