Pilda zilei
Darul inimii tale
Un tânăr a întrebat un pustnic înțelept:
– Care este taina înțelegerii cu toți oamenii și cu tine însuți ??
Bătrânul pustnic l-a privit îndelung, s-a gândit o vreme în tăcere și i-a răspuns:
– Să dăruiești „ceva” din tine fiecărui om întâlnit în cale !
– Să dau de pomană ? !
– Să fac praznic ??
– Să dăruiești din tine ceva înseamnă să oferi un zâmbet, o vorbă bună, un pahar cu apă, o privire și timp din viața ta, totul cu iubire, compasiune, înțelegere, o fărâmă din inima ta!
Așa este postul… A dărui din inima ta:
Bunăvoință,
Lacrimi,
Întelegere,
Zâmbet,
Putere,
Sfaturi bune,
Iubire… Postul este o mărturisire a inimii unde locuiește sau va locui Duhul Sfânt Cel Care aduce Darul înțelegerii și împăcării cu Dumnezeu în inima curată.
Și a mai zis Avva Isaac Sirul :
Lasă’te răstignit şi nu răstigni.
Lasă’te bârfit şi nu bârfi.
Fii blând iar nu zelos în rău…
Veseleşte’te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plângi cu cei păcătoşi.
Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău.
Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.
Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă’l, şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă’l măcar şi nu’l ruşina.
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte’te măcar cu limba.
Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri.
Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău.
Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează’te măcar în cugetul tău.
Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.
Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara.
Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi.
De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău.
De nu plângi în inima ta, îmbracă’ţi în jale măcar faţa ta.
De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos.
De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare.
De nu te poţi strădui, fă’te măcar în cuget netrândav.
De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.
De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte’te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…
De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul.
Îmbracă’te în smerenie şi nu în mătase.
Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia. Iată, frate, îndemnul meu:
Mila să’ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!” – Despre sfintele nevoinţe.Sfântul Isaac Sirul, Filocalia X.
Sursa: Realitatea Spirituala