Știai că?
Apostolii sunt cei 12 bărbaţi aleşi de Iisus, care au fost „trimişi“ să predice Evanghelia şi au primit (în ziua Pogorârii Duhului Sfânt) harul de a vorbi în limbi şi a face minuni. Ca simpli oameni, Apostolii n-ar fi putut împlini sarcina divină care le-a fost încredinţată. Despre alegerea lor scrie Sfântul Evanghelist Matei (cap. 10, vers. 2-5, 7-8 şi 19-20) şi îi numeşte: „întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui; Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: … Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i… nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi“. Trimiterea la propovăduire a Sfinţilor Apostoli va fi poruncită de Mântuitorul şi după înviere: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura“ (Marcu 16, 15). Despre activitatea şi destinul Sfinţilor Apostoli, după înălţarea la cer a Mântuitorului, aflăm din cartea Noului Testament, intitulată Faptele Apostolilor.
Pilda zilei
Servitorii lui Dumnezeu
Era o vreme ploioasă şi rece. La colţul unei străzi, în mulţimea grăbită, un domn bine îmbrăcat urmărea din ochi pe un copil sărman, care – şi el – la rându-i, privea cu milă la un cerşetor orb cu mâna întinsă la trecători.
Copilul îşi scotoci buzunarul şi scoase repede un ban, pe care îl dădu în ascuns cerşetorului. Domnul bine îmbrăcat se opri. Copilul făcu doi paşi şi se opri din nou. Scotoci iarăşi săracul său buzunar şi furişându-se printre trecători, mai dădu un ban cerşetorului. Pe urmă făcu o mişcare din mâini şi din umeri, ca şi cum ar fi vrut să zică: „De-acuş nu mai am nici un ban…” – şi vru să plece. Dar domnul care-l urmărea, îl opri şi-i spuse:
– „De ce ţi-ai dat amândoi bani??
Copilul, naiv îi răspunse:
– „Pentru hainele mele.?
– „Cum aşa?? îl întrebă domnul mirat.
Copilul zise:
– „Sora mea mi-a spus că: „Cei săraci sunt servitorii lui Dumnezeu – şi dacă le dăm cu dragoste bani – ei se duc la Dumnezeu şi le spun de ce avem nevoie. Şi eu am nevoie de un rând de haine. De aceea i-am dat bani.?
Cu ochii înrouraţi de lacrimi, domnul acela a zis copilului:
– „Este foarte adevărat ce ţi-a spus sora ta!? – şi luându-l, îl duse într-un magazin de haine şi-l îmbracă de sus până jos.
Sursa: Realitatea Spirituala