EDITORIAL
As vrea sa luam din lista, un subiect care ne-a surprins pe multi, nu atat prin ideologia pe care doreste sa o impuna, cat prin agresivitatea manifestarii: revolta oamenilor de culoare impotriva oricui (viu sau mort de secole) a avut vreo legatura cu perioada sclaviei oamenilor de culoare.
Va marturisesc ca scriu cu teama aceste randuri si sunt foarte atenta cum ma exprim, ca nu cumva sa fiu acuzata de rasism. Trebuie sa stiti ca orice poate fi rastalmacit, interpretat exact invers de cum ai vrea tu, autorul. Chiar daca as face inca o data precizarea ca, pentru mine toate vietile conteaza, dar mai ales cele ale fiintelor umane, rauvoitorii tot ar putea gasi o chichita ca disec acest subiect.
In primul rand resping agresiunea! Iar cand doresti sa demonstrezi ca cei ce te-au abuzat si asuprit candva, sunt rai, nu o faci folosind agresiunea, dintr-un simplu motiv: devii ca ei, adica asupritor. Poate ca ar trebui sa traducem „Alexandru Lapusneanul”, in mai multe limbi, sa inteleaga lumea ca „razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau e silit a recunoaste ca tu esti bun si dansu-i rau.”
Manifestarile la care am fost martori, in urma cu un an, de daramare si distrugere a unor statui, de distrugere a unor artefacte, de invinuire a urmasilor vinovatilor (vinovatii fiind cei ce detineau, comercializau sclavi si tuti cei ce au avut vreo legatura cu oprimarea oamenilor de culoare), ne-au speriat si ne-au uimit pe multi.
As vrea sa inteleg care este partea pozitiva a acestor manifestari de spargere si distrugere a magazinelor, incendierea localurilor publice, lovirea albilor care incercau sa-si apere bunurile si ingenuncherea in fata oamenilor de culoare la diferite manifestari, inclusiv sportive???
Sa simplific intrebarea: care este mesajul transmis de jucatorii de fotbal care sunt nevoiti sa ingenuncheze inaintea inceperii jocului? Ce legatura am avut noi, aceste generatii, cu epoca sclaviei, ce vina avem noi, azi? De ce sa ne cerem noi iertare, pentru fapte pe care nu le-am comis? Intrebarile mele sunt curajoase, credeti-ma! Nu mai avem voie sa cerem explicatii, pentru ca suntem imediat pusi la zid.
Cine le face dreptate armenilor? Dar amer-indienilor? Si ei au fost victimele genocidului. Si multe alte popoare cucerite, carora le-au fost furate pamanturile, bogatiile, iar oamenii au fost ucisi si alungati sau inchisi in lagare si rezervatii.
Dar, mai ales, CUM facem dreptate? Comitand alte atrocitati? Prin razbunare? Prin umilirea celor ce au alta culoare a pielii?
Este clar ca trebuie sa dispara segregarea rasiala, ca trebuie sa pretuim omul, indiferent de rasa pe care o reprezinta si ca respectul nu se castiga nici prin culoarea pielii si nici prin forta. Oare vom respecta mai mult oamenii de culoare, acum? Oare nu este mai eficient sa constientizam grozavia acelor vremuri, sa educam si sa aducem in constiinta tuturor ce nu culoarea pielii ne claseaza in cetateni cu drepturi si cetateni fara drepturi?
Daca citim Biblia, mai excat poruncile pe care i le dicteaza Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai, aflam ca inca din acele vremuri sclavii erau lipsiti de drepturi si ca insusi Dumnezeu ii nedreptatea prin regulile pe care le dicta. Il ponegrim pe Domnul pentru asta? Lumea a evoluat si este intr-o continua dezvoltare ideologica, iar in aceasta epoca, moderna, ar trebui sa avem macar atata intelepciune incat sa renuntam la impunerea prin agresiune publica a unor schimbari ce tin de bunul simt.