Dezinformarea este o problemă gravă și din ce în ce mai prezentă în întreaga Uniune Europeană. În 2018, UE a adoptat un plan de acțiune pentru a combate acest fenomen. Atunci când a fost elaborat, Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării era relevant, dar rămâne incomplet. Punerea sa în aplicare este pe drumul cel bun, dar planul este în continuare depășit de amenințările emergente. Aceasta este concluzia unui raport special publicat azi de Comisia Europeană. Comisia a constatat că este necesară o coordonare sporită la nivelul UE și că statele membre trebuie să își intensifice implicarea, de exemplu în sistemul de alertă rapidă. Este de asemenea necesar să se îmbunătățească monitorizarea și răspunderea platformelor online și să se includă dezinformarea într-o strategie coerentă a UE de educație în domeniul mass-media, strategie care lipsește în prezent.
„Orice încercare de a submina sau de a manipula în mod răuvoitor și intenționat opinia publică reprezintă o amenințare gravă la adresa UE însăși. În același timp, combaterea dezinformării este o provocare majoră: UE trebuie să lupte împotriva acestui fenomen fără să aducă atingere valorilor sale fundamentale, cum ar fi libertatea de opinie și de exprimare”, a declarat domnul Baudilio Tomé Muguruza, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raportul publicat azi de Comisia Europeană.
Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării a declanșat evoluții pozitive, dar nu toate promisiunile au fost îndeplinite. Planul conținea măsuri relevante – de exemplu, demascarea și reducerea vizibilității conținutului înșelător – dar nu a mai fost actualizat sau revizuit din 2018, chiar dacă tacticile, actorii și tehnologia de dezinformare sunt în continuă evoluție. În decembrie 2020, Comisia a publicat Planul de acțiune pentru democrația europeană, care include măsuri de combatere a dezinformării, fără a clarifica exact modul în care acesta se raportează la Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării din 2018.
De asemenea, Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării nu include mecanisme cuprinzătoare care să asigure faptul că răspunsul UE în materie de combatere a dezinformării este bine coordonat, eficace și proporțional cu tipul și cu amploarea amenințării. Una dintre măsurile strategice ale Planului de acțiune al UE a fost crearea unui sistem de alertă rapidă pentru coordonarea răspunsurilor și a acțiunilor comune între statele membre, instituțiile UE și alte organizații, precum NATO și G7. Sistemul a facilitat schimbul de informații, dar nu a dus la atribuiri comune ale acțiunilor de dezinformare și la răspunsuri coordonate, așa cum se prevăzuse inițial. Statele membre nu îl utilizează pe măsura întregului său potențial.
Auditorii au analizat divizia de comunicații strategice a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și cele trei grupuri operative ale acestuia – StratCom Est, StratCom Balcanii de Vest și StratCom Sud – și au constatat că acestea au îmbunătățit capacitatea UE de a anticipa dezinformarea și de a răspunde la dezinformare în țările vecine. Mandatele și resursele acestor grupuri operative ar trebui să fie revizuite în lumina noilor amenințări emergente. Baza de date EUvsDisinfo, care este principalul produs al grupului operativ Est, a contribuit la creșterea gradului de sensibilizare cu privire la dezinformarea rusă. Curtea ridică însă unele semne de întrebare cu privire la independența sa și la scopul său final, deoarece această bază de date ar putea fi percepută ca reprezentând poziția oficială a UE.
Planul de acțiune al UE viza, de asemenea, sectorul privat și societatea civilă în lupta comună împotriva dezinformării. Comisia Europeană a stabilit un cod de bune practici pentru colaborarea cu platformele online, constând în măsuri voluntare. De exemplu, la începuturile pandemiei de COVID-19, Codul de bune practici a determinat platformele să acorde o vizibilitate mai mare informațiilor provenite din surse oficiale. Aceasta a fost o abordare de pionierat, dar Curtea a constatat că acest cod nu a reușit să asigure tragerea la răspundere a platformelor online pentru acțiunile lor și nici nu le-a împins să joace un rol mai important în combaterea activă a dezinformării. Potrivit raportului, obiectivul privind creșterea gradului de sensibilizare și îmbunătățirea rezilienței sociale nu a fost nici el atins. Aceasta subliniază absența unei strategii de educație în domeniul mass-mediei care să includă combaterea dezinformării, precum și fragmentarea politicilor și a acțiunilor menite să amelioreze capacitatea publicului de a accesa și de a înțelege mass-media și mijloacele de comunicare, precum și de a interacționa cu acestea. Există riscul ca Observatorul european al mass-mediei digitale nou creat să nu își atingă obiectivele.
Responsabilitatea pentru combaterea dezinformării revine în primul rând statelor membre. Cu excepția articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale, referitor la libertatea de exprimare și de informare, și a unei serii de inițiative de politică, nu există un cadru juridic al UE care să vizeze problema dezinformării.