Arheologii au descoperit sculptate în piatră cele mai vechi planuri arhitecturale cunoscute, vechi de 9.000 de ani, care reprezintă structuri imense construite pentru vânătoare în zonele acum deșertice ale Iordaniei și Arabiei Saudite, potrivit AFP.
Arheologii au descoperit sculptate în piatră cele mai vechi planuri arhitecturale cunoscute, vechi de 9.000 de ani, care reprezintă structuri imense construite pentru vânătoare în zonele acum deșertice ale Iordaniei și Arabiei Saudite, potrivit AFP.
"Desert Kites" ("Zmeiele deșertului") au fost denumite astfel de primii lor descoperitori - aviatori în anii 1920 - datorită formei singulare pe care o au atunci când sunt văzute din aer.
"Sunt structuri mari delimitate de ziduri joase, care au până la câțiva kilometri lungime" și care arată ca traseele zmeelor. Odată îngustate la aproximativ douăzeci de metri, aceste culoare mărginite de ziduri joase "se deschid într-un spațiu închis de aproximativ un hectar, unde se săpau gropi adânci de câțiva metri adâncime", a descris Olivier Barge, arheolog și cartograf la laboratorul Archéorient din cadrul Universității Lyon-2 (sud-estul Franței).
Aceste construcții au permis o "tehnică sofisticată de vânătoare": animalele erau adunate - gazele de exemplu - în această capcană înainte de a le direcționa către gropi pentru a le ucide", a explicat co-autorul studiului, publicat luna aceasta în Proceedings of the American Science Library.
Proiectul Globalkites, organizat de laboratorul său, a identificat până acum peste 6.000 de astfel de structuri, din Kazahstan până în Iordania.
În aceasta din urmă, la Jibal al-Khashabiyeh, și la aproximativ 250 km mai spre est, în deșertul saudit Al-Nafud, echipa de arheologi de la Archéorient a făcut două "descoperiri excepționale" în 2015, după spusele lui Olivier Barge.
O stelă din calcar înalt de aproape un metru în Iordania și un bloc impunător de gresie neagră în Arabia Saudită: ambele poartă în apropiere planurile gravate și detaliate ale acestor "Desert Kites". Planuri care nu sunt o simplă reprezentare schematică, precizează Wael Abu-Azizeh, arheolog la Institutul Francez al Orientului Apropiat și co-autor al studiului.
Fără ajutorul tehnicilor moderne, "nu am putea reda planul 'zmeului' cu precizie așa cum este cazul aici", spune el. Pentru că desenarea unui plan la o astfel de scară presupune stăpânirea proporțiilor elementelor reprezentate, și deci măsurarea precisă a acestora. O provocare, când vine vorba de structuri a căror formă de ansamblu nu poate fi surprinsă fără a o observa din aer.
"Nu avem nicio idee despre cum au reușit", adaugă Olivier Barge, al cărui studiu evidențiază "măiestria mentală în mare măsură subestimată a percepției spațiale" a populațiilor "din epocă".
Până acum, ipoteza era că arta cartografiei s-ar fi născut mult mai târziu, într-o "o cultură care stăpânea scrierea, cu o tradiție a arhivelor, integrată în rețele de schimb", continuă cartograful. Ca cea din Mesopotamia, acum 5.000 de ani, sau cea din Europa din Epoca Bronzului, acum 4.000 de ani, așa cum este harta din Saint-Bélec, în Bretania.
Descoperirile din Iordania și Arabia Saudită chestionează teoriile de până acum pe acest subiect. Megastructurile sunt construite într-o topografie complexă, excluzând ideea unui plan inițial care să fie apoi implementat la sol.
Acest plan ar face posibilă "transmiterea informațiilor și împărtășirea cu mai multe persoane, pentru organizarea vânătorii", a explicat Abu-Azizeh, pentru care aceasta este ipoteza "cea mai probabilă".
La aceasta se adaugă o dimensiune culturală. Harta ar fi atunci un simbol al stăpânirii spațiului și al unei anumite tehnici de vânătoare, prin capcane construite cu pricepere folosind particularitățile terenului.
Sursa: Adevarul Zilei
