Oare care este varianta mai bună? Globalizarea ne aduce din toate colțurile lumii, produse de peste mări si tări. Nu mai tânjim după o sticlă de Cola, după un hamburger american sau după un tricou Nike. Le avem pe toate la îndemână și din abundență. Au toate același gust, oriunde le cumperi, au aproape același preț și același beneficiar: corporatiile. Globalizarea aduce reguli noi, standarde elaborate în altă parte decât țara ta, totul bazat pe studii și analize sofisticate, folosind datele și interesele tale personale, cumpărate de la o altă corporație care îți monitorizează comportamentul fără ca tu să fi fost de acord sau chiar fără ca tu sa știi. Dar cui îi pasa? Suntem generații evoluate, iar evolutia înseamna comoditate. Odată obișnuiți cu viața ușoară, având totul la un click distanță, nu mai suntem dispuși să renunțăm la beneficiile futile. Futile pentru noi, dar reale nestemate pentru cei ce le-au pus pe tava, frumos împachetate. Un click și ai masa caldă oriunde, un click și ai orice ținută vestimentară dorești, alt click și ai orice informație cauți (reală sau măsluită, rămâne de văzut), poți avea chiar medicamente sau sfatul celui mai bun medic, fără să mai fie nevoie să faci programari și să aștepți la cozi interminabile. Corporațiile decid pentru toți, ce politici se implementează, încotro să se îndrepte economia, cine câștigă și cine pierde etc. Nu mai e nevoie să-ți bați capul cu analize socio-economice, fac ei tot și tu doar urmezi liderul. Care lider? Cel hotărât tot de corporații. Ei știu mai bine cine e potrivit pentru fiecare țară, iar asa nici nu mai porți pe umeri responsabilitatea unei alegeri proaste. Nu a fost vina ta.
În lumea asta globalizată, nici eroii nu prea mai au rost. Adică ce sunt eroii? Un model arhaic, cu iz naționalist, care nu prea mai reprezintă noua viziune. De ce să avem tineri si copii care suferă că nu au câștigat și ei concursuri? Să primească toată lumea câte un premiu (și ce dacă se numește de consolare?), să aibă un trofeu in vitrina din dormitor, sa viseze ca e “cineva”. Nu este sănătos sa discriminam pe criterii de competențe. Suntem egali, cel putin in teorie.
In antiteză cu globalizarea, avem conceptul naționalist. Glasul pământului pe care te-ai născut, vocea strămoșilor ce și-au dat viața pentru valori morale, devenite utopie azi. Semtimentul profund de apartenența la o nație anume si conceptul puternic de patriotism. Promovarea si perpetuarea unor tradiții care îți încântă sufletul sau respectarea unor simboluri care te emoționeaza. Naționalismul mai înseamnă și protejarea valorilor locale, a oamenilor de lângă tine, înseamnă să vezi până la granița țării tale, iar dincolo sa fie o perspectivă diferita. Naționalismul promovează eroii, oamenii care fac sacrificii pentru o idee, un concept, pentru neamul sau țara lor. Naționalismul se bazează pe idei si comportamente străvechi, cu însemnatate simbolica puternica. Înseamna să faci pace cu dușmanul de toată ziua, dacă aveți de apărat o idee comună. Naționalism înseamnă simțul proprietății extins la mai mult decât o locuință. Proprietate istorică aș putea spune. Aici e țara MEA, neamul MEU!
Aș putea scrie săptamâni întregi despre subiectul acesta, dar ceea ce mă intrigă este urmatoarea concluzie: toate războaiele au fost izvorâte din naționalism sau idei religioase, iar finalul a fost că, aceste războaie, au dus la globalizare!