Știai că?
Spovedania este „mărturisirea păcatelor” în faţa preotului, constituie partea principală a Tainei pocăinţei, prin care credinciosul dobândeşte iertarea păcatelor săvârşite după botez, şi prin care se împacă cu Dumnezeu şi cu Biserica. Spovedania a fost numită şi al doilea botez, pentru că lacrimile pocăinţei ţin locul apei botezului. Taina pocăinţei constă din: căinţa sau părerea de rău pentru păcatele săvârşite; mărturisirea păcatelor, adică spovedania; îndeplinirea canonului de pocăinţă (numit epitimie sau certare) dat de preotul duhovnic (preotul care a primit mărturisirea); dezlegarea sau iertarea păcatelor, pe care o dă Sfântul Duh prin duhovnic. Spovedania sau mărturisirea păcatelor se face ori de câte ori credinciosul creştin îşi simte sufletul împovărat de păcate, de datoria lui şi conform poruncii a patra a Bisericii, mărturisirea păcatelor trebuie să se facă de patru ori pe an, adică în cele patru posturi din cursul anului bisericesc (al Paştilor, al Crăciunului, al Sfintei Mării şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel). După fiecare mărturisire urmează şi împărtăşania (dacă preotul dă dezlegare). Rânduiala mărturisirii este cuprinsă în cartea de slujbă bisericească numită Molitfelnic. Orice credincios este obligat să se spovedească cel puţin o dată pe an (în postul Paştilor, numit şi Postul Păresimilor sau Patruzeci mii). Preotul duhovnic este obligat prin canoanele (legile, rânduielile) bisericeşti să păstreze secretul spovedaniei (Regulamentul de disciplină al Bisericii Ortodoxe Române prevede înlăturarea din preoţie a duhovnicului care a trădat secretul spovedaniei). Şi clericii (diaconi, preoţi şi arhierei) sunt obligaţi să se spovedească. Numai copiii până la şapte ani nu sunt supuşi la obligaţia mărturisirii, ci primesc Sfânta Împărtăşanie fără spovedanie.
Pilda zilei
Datoriile mărunte
Un gospodar a cumpărat lucruri mărunte, pe datorie, de la o dugheană. Părându-i-se că mărunţişul ce datora nu-i lucru de seamă, a lăsat zi de zi şi n-a plătit mărunţişul acela, care se făcuse datorie mare, pe care acuma n- o mai putea plăti…
Stând într-o zi acasă, mâhnit de gândul că nu mai poate plăti datoria, iată că vine la el negustorul şi-i spune o mare bucurie: a venit un prieten bun al datornicului şi i-a plătit toată datoria. Nespusă a fost bucuria omului.
Aşa e şi cu datoria păcatelor noastre. Le-am adunat zi de zi, zicând că-s mărunte şi nu se bagă de seamă, şi datoria s-a făcut cât un munte. Şi a venit atunci la dugheana datoriilor noastre, un prieten mare şi bun, care a plătit datoria în locul nostru. Acesta este chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, prin Jertfa Lui, ne curăţă de toată păcătoşenia, numai să vrem să gustăm din această Sfântă Jertfă, urmându-i învăţătura în Sfânta Lui Biserică.
Sursa: Realitatea Spirituala