Printre noile trenduri (deocamdata, dar cu iz de impunere, curand) se numără și restrictionarea dreptului de a mai spune mama si tata. Ni se sugerează că ar fi cam discriminator față de familiile gay si că ar fi mai civic si mai moral sa uitam că poate exista si familie formată din parinti cu sex diferit. Vezi-Doamne, in școli, copiii din familii gay ar fi jigniți si luați peste picior de copiii cu mamă si tată, iar asta s-ar rezolva daca ne-am alinia cei majoritari, minoritarilor gay. Nu numai ca trebuie sa-i acceptam cu defilarile nudiste in public, dar trebuie sa ne schimbam obiceiurile milenare, dupa cum le-ar fi lor confortabil. Imi exprim din nou pozitia personala: sunt adepta libertatilor de orice fel, cat timp nu afecteaza pe nimeni. Daca esti gay, este problema ta si te accept, e treaba ta cu cine faci sex consimtit. Daca esti trans/pan/trav etc, te accept si nu voi face glume pe seama niciunei diferente, minoritati, optiuni libere. Dar intreb, ca o blonda ce sunt: tu vrei ca eu sa-ti respect dreptul de a alege ce esti, îngradindu-mi mie dreptul de a alege să răman ce am fost? Nu numai ca ma dezic de orice discriminare, ci acuz si condam astfel de manifestari. Dar prin noile « recomandari », nu discriminam? Daca tu vrei sa fii « parinte », oare e moral sa-i rapesti dreptul altuia de a fi « tata », « mama »?
Ceea ce ma sperie este ca mai bate si alt « vant al schimbarilor »pe aceasta tema, unul si mai grozav: recomandarea de a se aștepta până la o varsta a discernamantului (se negociaza care sa fie aceasta varsta), la care copilului sa i se treaca genul (masculin sau feminin), in actul de nastere/identitate. Să poata să decida singur dacă dorește să fie fată sau băiat… Problema este că, indiferent ce alegi sa fii aparent, analizele sângelui, vor arăta mereu același rezultat: ai sexul cu care te-ai născut natural, indiferent de numărul operațiilor efectuate ulterior. De ce nu putem coexista si unii si ceilalti, fara discriminare, fara judecati, fara impuneri? De ce trebuie sa fie SAU in loc de ȘI?