Explozia de la rafinăria Petromidia scoate la iveală o problemă veche a societății românești și anume sinecura de partid. Sinecuriștii sunt persoane care primesc un loc de muncă la stat sau pe locul ce i se cuvine statului în cadrul unui privat, loc de muncă unde nu au nimic de făcut, dar primesc sume mari de bani drept salarii. De cele mai multe ori sinecuriștii nu au vreo legătură cu domeniul de activitate al companiei unde sunt plasați de partid. Calitatea sinecuristului trebuie să fie gradul de rudenie cu liderii politici ai momentului, apartenența la structurile de vârf ale instituțiilor de forță și securitate a părinților sau rudelor apropiate sau, uneori, rezultatele obținute în activitatea din organizația politică.
Sinecuriștii sunt întâlniți pe funcții de consilieri sau membri în consiliile de administrație în companiile de stat care înregistrează profituri mari precum Transelectrica, Romgaz, Transgaz, Nuclearelectrica, Salrom ete, acolo unde un personal bine pregătit, de specialitate și în număr redus poate desfășura activitatea aducătoare de profit, dar mai ales poate duce în cârcă un număr generos de sinecuriști. De obicei sinecuriștii sunt încurajați să nu vină la locul de muncă mai mult de ziua de salariu, pentru a nu încurca sau pune în pericol activitatea companiei în care a fost angajat. Profiturile respectivelor companii de stat sunt suficiente pentru a susține salariile enorme ale managerilor dar și ale sinecuriștilor, veniturile se realizează natural, prin natura și profilul de activitate monopolist al companiei respective iar bugetul de stat primește și el câte ceva dar mult mai puțin decât ar trebui.
O altă categorie de sinecuriști este cea din deconcentrate și din companiile indispensabile statului, adică cele care primesc banii de la bugetul statului și mai ales primesc cât cer. Este vorba despre companii gen RADET(Termoenergetica), Poșta Română, Televiziunea Română, TAROM, RATB(STB), METROREX ete, companii ale statului care nu pot fi închise, nu se vrea a fi restructurate și sunt subvenționate de la bugetul de stat. În aceste companii numai managerii și sinecuriștii au salarii uriașe în timp ce restul salariaților trăiesc la nivelul salariului minim pe economie.
O a treia categorie de sinecuriști este cea a reprezentanților statului în consiliile de administrație ale companiilor private în care statul deține participații, mai mari sau mai mici. Cei mai mulți sinecuriști din această categorie provin din numirile Ministerului Economiei, al Energiei sau AAAS-ului, dar și alte ministere care dețin participații în diferite companii profitabile. În general aceste persoane ar trebui să fie angajați ai acestor ministere dar pot fi și din afară. Sinecuriștii angajați ai ministerelor sunt, de obicei, șefele de cabinet, consilierii miniștrilor sau alți țuțeri care se angajează în ministere sau AAAS pe salarii mici, dar ajung la câteva sute de milioane de lei pe lună din plasarea lor în fel de fel de consilii de administrație. De cele mai multe ori acești sinecuriști care încasează sume considerabile din participarea la ședințele unor consilii de administrație au datoria de a cotiza la partid, fie direct fie prin șeful care le-a găsit culcușul călduț și bine plătit. Această categorie de sinecuriști poate fi întâlnită în companii importante precum OMV Petrom sau Rompetrol. Și pentru că zilele astea am avut parte de un eveniment trist, o explozie la rafinăria Petromidia, parte a grupului Rompetrol, deținut de compania kazahă KMG, explozie care a omorât un om și a rănit alți 5, dar care ar fi putut să radă de pe fața pământului mai multe localități din jur, vom analiza implicarea statului român în ceea ce se întâmplă și s-a întâmplat în ultimul timp în compania petro-chimică.
În 2016, la Petromidia, a avut loc o explozie în urma căreia 2 persoane au muți și mai multe au fost rănite. Nici până astăzi instanța nu a stabilit vinovații în ciuda dosarului penal instrumentat de procurori. Procurorul de caz, Teodor Niță, menționa în rechizitoriu că în ultimele zile premergătoare exploziei fuseseră înregistrate 1,6 milioane de alerte de scurgere de gaze, iar în ziua dezastrului fuseseră înregistrate 300 de alerte, toate ignorate de responsabilii rafinăriei. Tocmai de aceea, compania Rompetrol, rafinăria Petromidia și mai multe persoane fizice sunt trimise în judecată, însă până azi nu a fost pronunțată vreo sentință și este abia prima instanță sesizată. Asta înseamnă că procesul se va mai întinde mult și bine, în timp ce neregulile din rafinărie merg și ele mai departe. Dovada o constituie noua explozie care s-a produs zilele trecute în incinta rafinăriei Petromidia. Un om a murit și alți cinci sunt răniți. Incendiul abia a fost stins și încă se caută cauzele exploziei. Și de data asta s-a deschis un dosar penal iar procurorii vor avea de treabă în lunile ce vor urma. Rămâne însă întrebarea, ce a făcut statul român de la prima explozie și până acum și cum a manageriat riscul de la rafinăria Petromidia.
Din punctul de vedere al autorităților locale, prima explozie nu a reprezentat nimic. Au fost date mai departe autorizații de construcție pentru case, vile, hoteluri, cluburi, care au înconjurat rafinăria încât mai e un pic și vor avea loc festivaluri în curtea Petromidia. Acum, deținătorii de construcții se plâng că rafinăria e prea aproape de proprietățile lor. Mai e un pic până când milionarii din Mamaia Nord vor semna petiții pentru închiderea rafinăriei.
Interesant este cum au reacționat autoritățile centrale, în special Ministerul Energiei, fost al Economiei, care are doi oameni în Consiliul de Administrație din Rompetrol. Întrebat despre explozia de la Petromidia, ministrul energiei, Virgil Popescu, a dat-o de gard. A spus că a trimis la fața locului un secretar de stat și a mai spus că nu prea ar fi treaba lui și a statului român, deoarece Rompetrol este o companie privată unde statul e minoritar și alții sunt majoritari. În realitate, conform site-ului Rompetrol Rafinare, acționarii companiei sunt kazahii de la KMG Internațional cu 48,11% și statul român prin Ministerul Energiei cu 44,69%, restul acționarilor fiind minoritari, persoane juridice sau fizice. Din cei 5 membrii ai CA-ului, 3 sunt ai KMG și doi ai Ministerului Economiei. Dintre cei doi reprezentanți ai statului român, unul este un specialist de 47 de ani, licențiat în petrol și gaze și în drept, iar celălalt este un tânăr de 35 de ani, sinecurist, absolvent de facultate privată cu nume de desene animate, Artifex din București, de meserie impresar de fotbal și nepot de lider politic. Mă voi opri asupra celui de-al doilea, pentru că numirea lui într-un CA de asemenea importanță reflectă interesul pe care statul român și Ministerul Energiei fost al Economiei îl acordă companiilor strategice în care România mai deține acțiuni semnificative.
Bogdan Cătălin Steriopol are 35 de ani și conform CV-ului publicat pe site-ul companiei Rompetrol, este absolvent al Universității Artifex din București, specializarea marketing. De asemenea, ca orice sinecurist care se respectă, este și masterand la Academia de Informații “Mihai Viteazu”, adică la SRI. Steriopol a mai fost și jurnalist sportiv dar este și impresar de fotbaliști, fin al familiei Reghecampf. El mai are trecut în CV cursuri de stingerea incendiilor și de prim ajutor dar și faptul că a lucrat ca referent la Transelectrica și Termoenergetica. Mulți ar putea crede că aceste două joburi l-ar fi putut propulsa în poziția de membru în CA-ul Rompetrol rafinare însă nu este așa. Adevăratul motiv îl constituie un amănunt pe care Steriopol nu l-a trecut în CV. El este nepotul de soră al senatorului PNL Costel Barbu. Mama lui Steriopol, Mariana, este sora lui Costel Barbu. Ea și soțul său au fost angajați de Costel în Transelectrica, acolo unde a lucrat cândva și Bogdan. La data numirii lui Bogdan Steriopol în CA-ul Rompetrol, 4 iunie 2020, Costel Barbu era Secretarul general adjunct al Guvernului și unul dintre cei mai apropiați oameni ai lui Ludovic Orban, pe atunci premier. Numirea a făcut-o Virgil Popescu, pe atunci ministrul economiei devenit acum ministru al energiei. În urma negocierilor cu USR Plus, PNL a obținut ca mai multe companii unde statul are participațiuni și unde se pot oferi sinecuri generoase, să treacă de la Ministerul Economiei condus de Claudiu Năsui la cel al Energiei condus de Virgil Popescu. Așa că Rompetrol rafinărie a picat în curte liberalilor iar Bogdan Steriopol a rămas în CA-ul rafinăriei. Steriopol s-a evidențiat și politic, devenind prim vicepreședinte al organizației PNL sector 2, unde s-a evidențiat prin lansarea unor fake news-uri care au știrbit reputația organizației și în general a PNL-ului. Este vorba despre lansare către presă a informațiilor cu privire la faptul că lui Theodor Stolojan i se refuză cotizația de membru, acesta fiind de drept membru la o altă organizație decât organizația PNL sector 2 și aruncarea pe piață a unei așa-zise înregistrări bombă, care avea drept protagoniști pe Oana Nicolescu, șefa DSP București și pe Monica Loredana Dumitriu, șefă la achiziții publice, cercetată de ANI, care se plângea că este persecutată din cauză că nu vrea să o voteze pe Monica Anisie la șefia PNL sector 2. Despre cele două situații SursaZilei.net a scris pe larg, iar a doua năzbâtie a lui Steriopol a generat chiar un dosar penal.
Revenind la explozia de la Petromidia, faptul că Ministerul Energiei, fost al Economiei, nu a învățat nimic din prima întâmplare nefericită, explozia din 2016 și a continuat să nu își exercite controlul în CA-ul companiei, acolo unde ar fi putu solicita măcar impunerea reviziilor și a controalele autorităților statului. Prin intermediul reprezentanților săi din CA-ul Rompetrol, ministrul Popescu a dat dovadă nu numai de pasivitate ci și de complicitate la neregulile care se petrec în această companie. În schimb a avut grijă ca atunci când s-a negociat ca el să rămână ministru la ceva și s-a înființat Ministerul Energiei, să își tragă în portofoliu companiile care generează sinecuri dar și companii care verifică aceste companii de sinecuriști. Să nu uităm că Virgil Popescu a obținut trecerea CNCIR-ului, compania de stat care se ocupă cu verificarea și controlul instalațiilor și a conductelor și despre care se vorbește tot mai des în legătură cu explozia de la Petromidia, de la economie la energie. Procurorii care se ocupă de acest dosar vor trebui să sape mult mai adânc decât o fac de obicei și să încerce să-i găsească pe cei din spatele acarului Păun. Vom reveni asupra acestui subiect. Până atunci, dacă aveți informații cu privire la ce s-a întâmplat la Petromidia dar și despre alte cazuri de sinecuriști din companiile statului, vă așteptăm să ne scrieți pe adresa [email protected] pentru a face publice aceste situații.