Biserica romano-catolică din satul dobrogean Malcoci, construită în perioada 1880-1890, a ajuns o ruină. Tavanul s-a prăbușit iar crucile vechilor morminte au fost smulse și așezate de-a valma la intrarea în curtea lăcașului. În loc să se afle pe lista monumentelor istorice, iar Institutul Național al Patrimoniului aflat în subordinea Ministerului Culturii să se preocupe de renovarea sau măcar conservarea clădirii și valorificarea acesteia ca obiectiv turistic, biserica nemțească din Dobrogea stă să se prăbușească de la o zi la alta.
Biserica din Malcoci a fost construită de către primii coloniști de origine germană care s-au stabilit în Dobrogea încă din anul 1840. La acea vreme Dobrogea se afla sub stăpânire otomană. Germanii, în marea lor majoritate agricultori și fermieri, au venit din sudul Rusiei, unde emigraseră inițial. Însă privilegiile promise de conducerea țaristă de atunci le-au fost retrase și astfel etnicii germani au pornit în peregrinare prin Moldova și Muntenia, în căutare de pământuri pe care să le lucreze. S-au stabilit însă în Dobrogea otomană unde au primit pământ cât au putut să lucreze dar și drepturi culturale și religioase. Astfel, la 1843, printre turci, tătari, bulgari, ruși, români și alte etnii, pe malul Dunării a apărut și prima comunitate de germani catolici. Aceștia și-au construit propriul cartier și propria biserică, care domina prin înălțime turnurile minaretelor sau cupolele bisericilor ortodoxe.
După războiul ruso-turc din 1877-1878, care pentru noi a însemnat Războiul de Independență, Dobrogea a revenit României. Asta nu i-a împiedicat pe etnicii germani să se dezvolte și să formeze noi comunități. Apoi a venit Primul Război Mondial iar regiunea a nimerit între două fronturi rivale însă nici acest lucru nu i-a determinat pe nemți să părăsească pământurile fertile de la gurile Dunării. Totuși acest lucru s-a întâmplat în 1940, atunci când regimul nazist i-a strămutat cu forța pe etnicii germani, pe teritoriul Poloniei, în cadrul programului “Înapoi acasă”. În Malcoci au mai rămas un preot și câteva persoane, maxim 10. Anii au trecut și din lipsa enoriașilor, implicit a surselor de finanțare, biserica a început să se degradeze.
În anii 60, mai mulți cetățeni germani care se născuseră în Malcoci au încercat să renoveze clădirea și au trimis bani din Germania în România. Însă costurile au fost atât de mari, fiind foarte multe furturi sau prețuri umflate de către constructorii regimului comunist din România, încât inițiatorii proiectului au renunțat. Au mai existat încercări timide de a reînvia istoria locului după 1990. În 2002 a fost amplasată o placă comemorativă iar de curând, o organizație a germanilor din Basarabia a montat un panou descriptiv în limbile română, germană și engleză. Cât despre autoritățile române, fie ele locale sau centrale, în loc de bani pentru conservarea unei clădiri istorice de interes regional, au găsit doar scuze pentru a nu se implica. Nici măcar puternicele organizații de afaceri săsești din Transilvania nu s-au arătat interesate de renovarea bisericii așa că azi, impunătoarea clădire de altă dată, parte a istoriei Dobrogei, așteaptă să se prăbușească sub propria greutate.
