Ce vreau eu: să avem şcoli sigure. Sigur nu se poate peste noapte, mai ales că şcolile noastre acum sunt cam singure, sunt lăsate oarecum de izbelişte. Profesorii şi elevii trebuie să se simtă protejaţi. Nu poţi să faci educaţie, să înveţi ceva, să ai bucuria cunoaşterii în astfel de contexte în care îţi e frică că cineva bagă un cuţit în tine.
Este o problemă a noastră, a societăţii, a comunităţii. Măsuri concrete: Chiar mâine vrem să cerem suplimentarea numărului de paznici. Ar fi vorba de 1.000 de posturi. La nivelul ţării nu sunt multe, dar să se ducă în locuri cheie.
Să schimbăm şi legea penală, urmând exemplul personalului medical, adică mai nou dacă ai acte de violenţă împotriva unui personal medical, doctor, asistent, care îşi exercită funcţia, este context agravant şi pedeapsa este dublă. Acelaşi lucru vrem să-l facem şi pentru profesori. Profesorul nu este cu nimic mai prejos decât doctorul. E doctorul sufletul nostru şi trebuie să-l protejăm.
A doua ar fi consilierea psihologică. Avem nevoie de aceşti consilieri pentru că ei sunt acei colegi ai noştri care îi văd şi îi simt mai bine pe copii.
Punctul comun dintre cazul de la Bistriţa şi cel de la Piteşti este violenţa şi dorinţa unui elev de a-i face rău altui elev, colegului. Vorbim despre bullying, frustrare, nişte vorbe, de făcut mişto, aici ne pricepem foarte bine în cultura noastră.
