Uniuea Europeană este încă departe de a atinge ținta din Pactul verde de un milion de puncte de încărcare pentru mașinile electrice și nu dispune de o foaie de parcurs strategică globală pentru electromobilitate. În pofida succeselor înregistrate, cum ar fi promovarea unui standard comun al UE privind prizele de alimentare pentru încărcarea vehiculelor electrice și îmbunătățirea accesului la diferite rețele de încărcare, continuă să existe obstacole care afectează circulația vehiculelor electrice pe teritoriul UE. Disponibilitatea stațiilor de încărcare publice variază considerabil de la o țară la alta, sistemele de plată nu sunt armonizate și lipsesc informații în timp real pentru utilizatori, se arată îtr-unn raport special al Curții de Conturi Europene.
În anul 2020, cota de piață a vehiculelor electrice și a celor hibride reîncărcabile a crescut semnificativ, cu toate că per ansamblu s-a înregistrat o scădere a numărului de înmatriculări de autoturisme noi, ca urmare a pandemiei de COVID-19. Însă rețelele de încărcare nu s-au dezvoltă în același ritm cu cel al înmatriculărilor de mașini electrice. „Anul trecut, unul din zece autoturisme vândute în UE a fost un vehicul electric cu sursă de alimentare externă, dar infrastructura de încărcare nu este accesibilă în aceeași măsură peste tot în UE. Comisia Europeană ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a sprijini o rețea care să acopere întreaga UE și pentru a se asigura că fondurile sunt direcționate acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.”, a declarat Ladislav Balko, membrul Curții de Conturi Europene, autor al Raportului special 05/2021.
UE sprijină statele membre pentru instalarea infrastructurii de încărcare cu energie electrică prin instrumente de politică, coordonare și finanțare. Potrivit raportului, nu s-a realizat o analiză cuprinzătoare a deficitului de infrastructură pentru a se identifica de câte stații de încărcare accesibile publicului era nevoie, unde ar trebui amplasate acestea și categoria de putere pe care ar trebui să o furnizeze. Fondurile puse la dispoziție prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) nu au fost întotdeauna direcționate acolo unde era cea mai mare nevoie de ele și nu existau ținte clare și coerente și nici cerințe minime consecvente în materie de infrastructură la nivelul de ansamblu al UE. Existența sistemelor diferite de plată și de informații complică experiența utilizatorului de mașini electrice.
„Electromobilitatea necesită o infrastructură de încărcare disponibilă în măsură suficientă. Dar, pentru ca această infrastructură să fie construită, este nevoie de mai multă certitudine cu privire la nivelul de adoptare a vehiculelor electrice de către utilizatori”, a mai declarat Ladislav Balko.
În acest context, Raportul CCE recomandă Comisiei Europene să aloce finanțarea către țările membre în funcție de criterii obiective și pe baza unor analize ale deficitului, precum și să urmărească ca proiectele cofinanțate să garanteze un acces durabil și nediscriminatoriu tuturor utilizatorilor la sursele de încărcare.
În baza Pactului verde european anunțat în decembrie 2019, UE urmărește să reducă cu 90 %, până în 2050, emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi, comparativ cu nivelurile din 1990. Transporturile generează aproximativ un sfert din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE, în principal prin intermediul transportului rutier. Un element esențial al efortului de reducere a emisiilor provenite din transportul rutier este tranziția către combustibili alternativi, cu emisii mai reduse de carbon.